Ce ne facem cu vitrinele goale?

by Sonia Constantin

Nu ți-ar plăcea să ai un cuvânt de spus atunci când e vorba să se deschidă un nou magazin sau o nouă afacere, la doi pași de casa ta?

Nu știu cum e pe la voi prin cartiere, dar cel puțin în zona în care stau eu s-au aciuat o groază de afaceri inutile. La parterul blocurilor de pe bulevardul de lângă casa mea, pe o porțiune de maximum 100 de metri, aveam vreo trei saloane de coafură și vreo trei mini-marketuri. Iar după ce unul dintre saloane s-a înschis, s-a mai deschis încă un mini-market în locul lui.

Dacă amesteci astfel de inițiative neinspirate (cine naiba are nevoie de atâtea magazine?!) cu nepăsarea sau lăcomia proprietarilor unor spații bune pentru afaceri, care cer chirii complet rupte de realitate, cam ajungi să te alegi cu o groază de vitrine goale.

Iar cei care se aventurează să-și pornească o mică afacere într-un cartier au, adesea, o imagine deformată a nevoilor oamenilor din comunitatea respectivă.

Aici intră membrii comunității în joc. De ce tu – om care trăiește în zona respectivă – n-ai putea să ajuți economia locală și să-ți faci, totodată, o favoare? Cel mai probabil știi ce-ți lipsește și ce ai vrea să ai mai aproape de tine – poate chiar în spațiul ăla comercial care zace în paragină la doi pași de casa ta. Poate că vrei un magazin de unde să-ți iei țigări la două noaptea, poate unul care să vândă legume proaspete, ca să nu mai trebuiască să bați jumătate de oraș până la cea mai apropiată piață, sau poate că vrei o cafenea, o covrigărie sau un takeaway pentru când ți-e al naibii de lene să gătești.

Și, mai ales, probabil că nu ești singurul din cartier care vrea asta. Dar cum ai putea să afli?

Cam asta a fost și ideea din spatele proiectului ”I Wish This Was…”, pornit în New Orleans de Candy Chang (despre ale cărei inițiative faine am scris și mai demult): că poți ajuta și poți poate rezolva problema vitrinelor abandonate dacă îi lași pe oamenii din zonă să spună ce-ar vrea să găsească acolo. Iar Candy Chang a făcut asta în cel mai simplu mod: cu stickere lipite pe vitrinele respective, pe care trecătorii puteau să-și noteze ideile/dorințele.

Proiectul a fost, între timp, extins, și a apărut Neighborland, o platformă on-line pe care oamenii din diverse metropole pot spune ce ar vrea să schimbe/îmbunătățească diverse aspecte ale cartierului lor. Sper să se bucure de succes și să crească, pentru că mi se pare o inițiativă tare faină. Și mi-ar plăcea la nebunie să existe un astfel de spațiu (fie el real sau virtual) și pentru București.

Tu n-ai vrea să ai cum să influențezi felul în care se dezvoltă cartierul tău?

Advertisements

4 Responses to “Ce ne facem cu vitrinele goale?”

  1. Ideea e buna, doar ca la mine in cartier s-ar fura stickerele in maximum 12 secunde. Asta daca le lipesc noaptea si ploua afara.

    • Mă, nu știu cât s-ar fura, că nu văd ce mare brânză poți să faci cu 50 de stickere jupuite. Dar probabil că oriunde prin oraș le-ai lipi, te-ai alege basically cu o groază de ”urări de bine” scrise pe ele.

      • Ah, se fura si inelele de la umbrele, cu care chiar nu vad ce ai putea face. Si da, vor fi pline de “Romeo + Dulcica = love <3" si salutari acasa pentru mame si bunici.

Trackbacks

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: